Cum ajungem la împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine?

Problema frecvenţei împărtăşirii cu Sfintele Taine (Sfântul Trup şi Sfântul Sânge ale Mântuitorului Hristos, oferite în Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie), pusă astăzi în Biserică, nu este o problemă nouă; este o problemă care a apărut în timp, determinată de diminuarea ethosului creştin şi stabilirea participării active şi integrale a creştinilor la Liturghie, începând cu veacul al IV-lea, urcând până în zilele noastre.

Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului reprezintă:

1. Împlinirea poruncii divine: „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu“ (Mt. 26, 26); „Beţi dintru Acesta toţi, Acesta este Sângele Meu, al Legământului Celui Nou, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor“ (Mt. 26,27-28);

2. Răspunsul omului, în faţa Darului Dumnezeiesc: pomenirea morţii şi a învierii Domnului: „Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea“ (Lc. 22, 19) şi preamărirea Jertfei: „Fiindcă, de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, moartea Domnului vestiţi, până când El va veni“ (I Cor. 11, 26);

3. Comuniune cu Hristos şi părtăşie la viaţa Lui: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el“ (In. 6, 56) şi „Eu îl voi învia în ziua cea de Apoi“ (In. 6, 54).

Apostolii şi primii creştini, înţelegând foarte bine mandatul divin, au făcut din acesta un mod de vieţuire: „Zi de zi într-un cuget stăruind în templu, şi-n casă frângând pâinea, împreună îşi luau Hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii“ (Fapte, 2, 46). Nu era nevoie de o reglementare canonică sau disciplinară privind împărtăşirea creştinilor, pentru că aşa îşi trăiau viaţa: în comuniune unii cu alţii şi cu Hristos, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui; este adevărat că „nicicând nu s-a realizat mai deplin şi mai în adevăratul înţeles al cuvântului participarea activă şi integral la Liturghie, ca în Biserica primelor veacuri, adică în perioada persecuţiilor şi în vremea de strălucire şi glorie care a urmat după aceea, sau în perioada de aur a istoriei creştine“.

Mai multe informații în Ziarul Lumina.