5 august: Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ

Vineri, 5 august, începând cu ora 8.00, IPS Teodosie va săvârși Sfânta Liturghie la biserica „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul”, din apropierea localității Mihail Kogălniceanu, parohie care își serbează hramul. Pentru a marca acest eveniment vor fi aduse spre cinstire moaștele Sf. Luca al Crimeei și icoana Sf. Irina Hrisovalanta, ce vor rămâne în biserică de joi, 4 august, ora 20.00, până vineri, 5 august, ora 13.00.

Biserica Ortodoxă Română îl cinsteşte, pe data de 5 august, pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, Hozevitul. S-a născut în anul 1913, în satul Crăiniceni din judeţul Botoşani şi a primit din botez numele Ilie. La vârsta de 19 ani a plecat la mânăstirea Neamţ, unde timp de 4 ani a fost bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă. În anul 1936 a fost tuns în monahism cu numele Ioan, după care a plecat în Ţara Sfântă, unde s-a nevoit timp de 10 ani la mânăstirea Sfântul Sava de lângă Bethleem. În anul 1947 a fost hirotonit diacon, apoi preot, după care a fost numit egumen al schitului românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de pe valea Iordanului. Aici, timp de 5 ani a tradus scrieri ale Sfinţilor Părinţi şi a compus un volum de versuri duhovniceşti. În 1952 s-a mutat la mânăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul din pustia Hozevei, iar după un an s-a retras ca pustnic în peştera Sfintei Ana, din apropierea mânăstirii, și a petrecut timp de 7 ani în aspre nevoinţe şi rugăciuni neîncetate. În data de 5 august 1960 s-a mutat către Domnul, şi a fost înmormântat în peşteră.

După 20 de ani, în anul 1980, trupul sfântului a fost aflat neputrezit şi plin de bună mireasmă, motiv pentru care a fost depus la mânăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe Sfântul Ioan în luna iunie a anului 1992 şi este cinstit de credincioşii din România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă.

Arhiepiscopul Lucian Florea, unul din biografii sfântului, nota: „Mulţi pelerini români sau de alt neam, poposind la schitul de la Iordan, se spovedeau la iscusitul duhovnic şi primeau Sfânta Împărtăşanie din sfințitele sale mâini. Din sufletul său, ca dintr-un izvor curat şi îmbelşugat, curgeau cuvinte de mângâiere şi întărire duhovnicească. Ostenea zi şi noapte, împlinindu-şi cu neasemănată osârdie chemarea în slujba lui Hristos. Săvârşea cu multă evlavie slujbe, stătea de vorbă cu fraţii călugări sau cu credincioşii care treceau pe acolo, lucra în grădiniţă, alteori scria; noaptea se retrăgea în tufişurile de pe malurile Iordanului, rugându-se până către ziua. Uneori mergea timp de mai multe zile în deşertul Iordanului, petrecând singur în post desăvârşit, în rugăciuni şi metanii”.