Lansarea volumului “Poveste romantica” de ALAN ELSNER,SUA

Miercuri, 18 aprilie 2012, ora 17.00, la Readers Café and Lounge, Metropolis  Center, Bdul. Iancu de Hunedoara nr. 55-57, va avea loc lansarea volumului “Poveste romantică” de ALAN ELSNER (Editura „BCC Publishing”), un eveniment care va avea loc în prezenţa autorului.

Cariera scriitorului şi jurnalistului Alan Elsner a fost si este marcată de pasiunea sa pentru adevăr şi dreptate, de o necondiţionată integritate, precum şi de dorinţa de a demasca puterea excesivă şi abuzivă, lipsa de reacţie în faţa nedreptăţii, egoismul şi lăcomia societăţii contemporane. Alan Elsner nu s-a temut niciodată să pună întrebări incomode, să… zgândărească „stupii cu viespi”. De-a lungul celor 30 de ani de carieră, reportajele şi scrierile sale au izbutit să demaşte nedreptatea şi să lumineze câteva dintre cele mai întunecate cotloane ale lumii în care trăim. A realizat reportaje de senzaţie, pe teme variate, de la atacurile din 11 septembrie şi criza din Orientul Mijlociu, până la alegerile prezidenţiale din SUA din 1996 şi 2000. În 2006, Alan Elsner a fost profesor asociat şi a susţinut cursuri de jurnalism la Bucureşti, în faţa ziariştilor şi a studenţilor facultăţilor de profil; cele nouă luni petrecute în România s-au concretizat într-un nou volum – „Romance language” („Poveste romantică”).

“<> (<>) este un fel de act de naştere, neoficial, al acestei generaţii” – ION MIHAI PACEPA, SUA, 28 octombrie 2011

„Sunt cărţi care fac istorie. Şi cărţi care umanizează istoria. <> îmbină ambele, cu acurateţe istorică. Este prima carte ce îi prezintă pe români şi pe americani lucrând împreună pentru a elibera o Românie terorizată de dictatura comunistă. Văzută prin perspectiva istoriei, revolta românilor din decembrie 1989 a fost posibilă şi datorită faptului că SUA şi aliaţii săi au dinamitat imperiul sovietic. Ea a fost epilogul de peste 40 de ani de luptă, în care sute de mii de anonimi au fost ucişi, şi-au pierdut libertatea sau au fost forţaţi să ia calea exilului. <> le dă chipuri şi nume fictive, dar îi prezintă atât de tridimensional, încât unii se recunosc. Mă număr printre ei. Mao Zedong obişnuia să spună: <>. O dată în viaţă, Mao a spus adevărul. În aprilie 1978, trei luni înainte de a-mi , cum sunt şi azi acuzat de unii foşti concetăţeni, preşedintele Jimmy Carter l-a proclamat pe Ceauşescu <>. Eram lângă Ceauşescu, la Casa Albă, când preşedintele Carter a ţinut acel discurs transmis pe toate meridianele Globului. Trei luni mai târziu, preşedintele american mi-a acordat azil politic în SUA şi i-am prezentat atunci adevărata faţă a lui Ceauşescu: un asasin, terorist, traficant de arme şi droguri, care îşi vindea şi proprii cetăţeni pe valută forte; un om care vroia să transforme România într-un monument personal (…). <> prezintă acea cutremurătoare Românie cu ajutorul unei fascinante poveşti de dragoste dintre jurnalista Elizabeth Graham şi un aparent ficţional poet-profesor român, Ştefan Petrescu. Povestea lor începe în iarna lui 1987, într-o garsonieră bucureşteană atât de îngheţată, încât aerul poate fi realmente tăiat cu cuţitul. Elisabeth nu cade pradă omului, ci misterului ce-l înconjoară (…) Prin Elisabeth, Ştefan descoperă America. (… ). În zilele calde ale lui Decembrie 1989, Elisabeth este din nou la Bucureşti. Ştefan abia dăduse un interviu la Europa Liberă, şi Elisabeth este acum cu el în Piaţa Palatului. – strigă Ştefan. – scandează masa de oameni. ” – li se alătură Elisabeth. Câteva ore mai târziu, când Elisabeth a fost lovită de primul glonţ, Ştefan o acoperă cu trupul său. Ştefan este lovit şi el. <> strigă Elisabeth. Alte două gloanţe o pun din nou la pământ. Ultima imagine pe care şi-o aminteşte este o silueta zdrobind cu patul armei ochiul lui Ştefan. <> s-a născut în SUA şi s-a numit Petra, în onoarea eroicului ei tată, Petrescu. <> alternează  între 1989 când Petra a fost concepută, şi 2007, când Petra, acum studentă la o prestigioasă universitate americană se duce în România să-şi cunoască tatăl. Această alternanţă de planuri temporale conferă cărţii o altă trăsătură: contemporaneitate (…). Acum, o nouă generaţie încearcă să dea ţării o nouă fiinţă naţională. Este generaţia Petrei. O generaţie clocotitoare, ale cărei idealuri nu au nici limite, nici frontiere. <> (<>) este un fel de act de naştere, neoficial, al acestei generaţii”. – ION MIHAI PACEPA, SUA, 28 octombrie 2011 – POSTFAŢĂ.