Premiera la Teatrul de Stat Constanta

Sambata 9 si Dumicica 10 noiembrie 2013 ora 19.00 va avea loc la Teatrul de Stat Constanta premiera „O ZI DE VARA”.

Cine a fost Sławomir Mrożek?

de Agata Kiełpińska (tradus de Luiza Săvescu)

Pe Mrożek l-au cunoscut toți polonezii. Să zicem, aproape toți. Toți, care erau cât de cât atenți în școală la orele de limba polonă. Acolo au auzit, probabil pentru prima dată, acest nume. Apoi au citit „Tangou”, o poveste grotescă despre lupta dintre generații, și au învățat un cuvânt nou, necunoscut

lor până atunci – catafalc. De bună seamă, cariera lui Mrożek depășește granițele țării. Piesa” Tango „a fost tradusă în limbile italiană, engleză, maghiară, japoneză, franceză, norvegiană, finlandeză, suedeză, portugheză, greacă, slovenă, cehă, slovacă, daneză, estoniană, rusă, germană, spaniolă și, bineînțeles, română.La întrebarea, dacă este ușor să fii Sławomir Mrożek, autorul a răspuns în stilul său, ca întotdeauna ușor ironic, că are deja peste 80 de ani, prin urmare ar trebui – în sfârșit – să reflecteze la asta. Și noi putem să-i acordăm o clipă și să ne răspundem la întrebarea, cine a fost acest artist remarcabil, cum a arătat existența lui?

S-a născut la 29 iunie 1930, la Borzęcin, nu departe de Cracovia. A urmat cursuri de arhitectură, filosofie orientală și de artă, însă nu și-a finalizat studiile. În evocările făcute în diverse rânduri menționează că și-a dorit întotdeauna să devină fotograf.

A fost dramaturg, prozator și desenator. Din anul 1950 a început să colaboreze cu “Dziennik Polski” (Cotidianul Polonez), Teatr Satyryków din Cracovia, teatrul satiric studențesc Bim – Bom din Gdańsk, cabaretele Szpak („Graurul”) și Piwnica pod Baranami („La Berbeci”). A debutat ca scriitor în anul 1953, cu volumele Povestiri din Trzmielowa Góra și Semiblindaje practice. În 1956 i-a apărut romanul satiric Vară scurtă, iar un an mai târziu, volumul de povestiri Elefantul , precum și colecția de desene Polonia în mici imagini. Prima piesă de teatru scrisă de Mrożek a fost Poliția, montată la Teatr Dramatyczny din Varșovia. Renumele internațional i l-a adus însă piesa Tango, publicată în anul 1964.

În 1963, Mrożek a emigrat din Polonia. A trăit în Italia, Franța, SUA, Germania și Mexic. A revenit la Cracovia în anul 1996. În 2002 a suferit o comoție cerebrală, a cărei consecință a fost afazia. Și-a pierdut capacitatea de a se servi atât de limba vorbită, cât și de cea scrisă. Grație terapiei, care a durat cca. trei ani, și-a redobândit capacitatea de scriere și vorbire. Efectul luptei cu boala s-a concretizat în autobiografia Baltazar. Autobiografia (apărută în românește în 2009, la Editura Curtea Veche). În iunie 2008, a luat din nou decizia de a emigra, din motive de sănătate. S-a stabilit definitiv la Nisa. Întrebat cândva despre modul în care ar trebui trăită viața, a răspuns doar: „liber”.

Nu-i plăceau interviurile. La întrebările jurnaliștilor despre Polonia de astăzi, răspundea că nu vrea să o evalueze. Spunea că îl interesează situația actuală, dar că receptează realitatea poloneză în fragmente din ce în ce mai mici.

Printre creațiile sale cele mai importante se numără piesele de teatru: Tango, Dragoste în Crimeea, În largul mării, O zi de vară, Emigranții (în România, piesa se joacă și acum, la Teatrul Arca, spectacolul avându-i în distribuție pe Lari Giorgescu și Silvian Vâlcu, iar scenografia aparținându-i lui Vladimir Turturică) și Văduva. Mrożek s-a aflat ultima oară în Polonia în iunie 2013, cu ocazia premierei ultimei sale piese, Carnavalul, Teatr Polski din Varșovia.

În numeroase interviuri acordate, autorul a atras atenția asupra vârstei sale, amintind de faptul că se pregătește deja să se apropie de capătul vieții. Obișnuia să afirme: „sunt alcătuit din imaginație și nimicnicie. Asta înseamnă că, chiar atunci când imaginația va dispărea, va rămâne totuși ceva în urma mea “. S-a stins din viață la 15 iulie 2013, la Nisa.

Volume publicate în limba română:

Balthazar. Autobiografie, traducere și prefață de Stan Velea, București, Ed. Curtea Veche, 2009

Opere alese, vol. I, Proză scurtă, vol. II-III, Teatru, traducere, prefață și note de Stan Velea, 2004-2005

Croitorul și alte piese, traducere și prefață de Stan Velea, Iași, Ed. Polirom, 2002

Povestiri, traducere de Radoslava Janowska-Lascar și Mihaela Fiscutean, Iași, Ed. Polirom, 2001

Dragoste în Crimeea, traducere și prefață de Stan Velea, București, Ed. Unitext, 1998

Teatru, traducere, prefață și note de Stan Velea, București, Ed. Univers, 1986

Fuga în sud, traducere de Olga Zaicik, București, Ed. Albatros, 1970

Noua viaţă

„M-am decis să încep o viaţă nouă. Definitiv şi irevocabil. A mai rămas să răspund la întrebarea – de când?

Răspunsul nu lăsa loc pentru ezitări: de mâine. Cînd m-am trezit a doua zi, am constatat că iarăşi este astăzi, exact la fel ca ieri. Întrucît noua viaţă trebuia s-o încep de mâine, astăzi n-am putut s-o încep.

„Nimic pierdut – m-am gândit – va mai fi mâine şi mâine.”

Şi, liniştit, am trăit acea zi ca şi până atunci. Nu numai fără mustrări de conştiinţă, ci şi plin de gânduri bune şi speranţe. Dar ce să-i faci că a doua zi iarăşi a devenit astăzi, la fel ca ieri şi alaltăieri.

„Nu este vina mea – m-am gândit – că un drac îşi bagă mereu coada schimbând mâine în astăzi.

Hotărârea mea este fără obiecţie şi irevocabilă. Să încercăm încă o dată, poate acest drac va obosi şi mâine va fi în sfârşit mâine.”

Din păcate nu a fost aşa. Mereu numai astăzi şi astăzi. În final mi-am pierdut speranţa. „Acest mâine se pare că nu va fi niciodată – mi-am zis. Atunci ce-ar fi sa încep noua viaţă nu de mâine, ci de astăzi?

Imediat însă am remarcat absurditatea unei astfel de idei. Căci dacă astăzi se repetă invariabil de atâta vreme, este deja foarte bătrîn şi orice viaţă astăzi este la fel foarte bătrînă. Noua viaţă e noua viaţă, ea este posibilă numai ca nouă, dacă într-adevăr vrea să fie nouă, adică de mâine.

Şi mă culcasem cu o puternică hotărâre că de mâine voi începe noua viaţă, întrucît, orice s-ar spune, totdeauna există un mâine.”

(Slawomir Mrozek – Povestiri, editura Polirom, 2001)

Pe malul mării, într-un loc izolat dintr-o staţiune liniştită, se întâlnesc Izbut şi Neizbut, două modele antitetice ale societăţii aflate la două decenii de profeţiile lui Brucan – omul norocos, respectiv ratatul social. Cei doi, diferiți şi complementari deopotrivă, îşi dispută întâietatea sinuciderii pe aceeaşi fâşie de pământ şi de timp până la apariţia Damei care le deturnează planurile transformând totul într-un absurd „cherchez la femme”. De altfel, încă din vremea peşterilor, bărbaţii s-au confruntat fizic pentru a cuceri femeia. În timpurile noastre, bătălia s-a mutat la un nivel psihologic, însă jocul a rămas la fel de dur. Modelul de reușită nu este direct proporțional cu intelectul, ci cu șmecheria. Arivismul, pompoșenia și uneori chiar prostia pot fi atuuri nesperate, în timp ce un profesor, un doctor, un pompier nu sunt tipare de urmat în măsura în care ele constituie etajul inferior al lanțului trofic din Balcani. Vorba românului: Asta este…

Adrian Tamaș

O ZI DE VARĂ

de Slavomir Mrozek

traducerea : Stan Velea

Distribuţia :

Izbut……………………………………………Nicodim Ungureanu

Neizbut…………………… Marian Adochitei/Andrei Cantaragiu

Dama…………………………………………..Florentina Stanculet

Aghiotantul…………………………………………..Cosmin Mihale

Regia: Adrian Tamas

Scenografia : Maria Nicola

Muzica : Andrei Mihai