ADHD-ul afectează major performanțele școlare ale copiilor

Aproximativ 200.000 de copii din România suferă de deficit de atenție și hiperactivitate, tulburare de comportament care este supranumită și ADHD. Dintre aceștia, doar 8.000, reprezentând 4%, se regăsesc în evidențele specialiștilor și urmează un tratament. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului “Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România”, realizat de “Salvați Copiii” și CURS.
Majoritatea copiilor care suferă de ADHD au un randament mult mai scăzut la școală față de copiii fără ADHD. 61,8% dintre copiii cu deficit de atenție și hiperactivitate reușesc să termine liceul (față de 98,7% dintre copiii fără ADHD), mai puțin de 9,1% termină o facultate (față de 68% dintre copiii fără ADHD), 45,5% întâmpină dificultăți de învățare (față 1,3% dintre copiii fără ADHD), și 70,9% primesc suspendări și exmatriculări (față de 21,3% dintre copiii fără ADHD), se arată în același studiu.
Ținând cont de aceste discrepanțe majore între copiii cu ADHD și cei fără ADHD, nu de puține ori cei dintâi au parte de atitudini discriminatorii din partea colegilor de clasă, prietenilor, dar chiar și din partea profesorilor. În contextul începerii noului an școlar, psihologii ne atrag atenția că ADHD nu trebuie privită de către oameni ca fiind o boală, ci este o tulburare de comportament care, tratată corespunzător, îi va ajuta pe copiii cu ADHD să se adapteze mult mai ușor la mediul educațional.

ADHD nu este o boală, ci o tulburare de comportament
ADHD – acronimul din engleză “Attention Deficit Hyperactivity Disorder” este o tulburarea psihiatrică regăsită mai ales la copii, care se manifestă prin imposibilitatea de concentrare în anumite situații sau finalizarea unei acțiuni sau/și a unei sarcini. Din ianuarie 2014 nu mai este considerată o boală, ci o tulburare de comportament. “În acest moment ADHD este considerată o tulburare de comportament care necesită, pe lângă o evaluare amanunțită a copilului și o intervenție specifică de monitorizare a acestuia de către un psiholog specializat”, afirmă psihologul clinician Nicoleta Burlacu.

Elevii care suferă de ADHD se pot adapta mai ușor mediului educational dacă urmează un program terapeutic cu cel puțin un an înainte de începerea anului școlar

Realizată din timp, adică înainte cu cel puțin un an de începerea anului școlar, evaluarea psihologică poate depista cu succes copiii care prezintă semne de hiperactivitate și deficit de atentie. Ca urmare a evaluării, copiii pot fi incluși într-un program terapeutic orientat pe diminuarea deficitului de atenție, educarea comportamentului și gestionarea emoțiilor. În prima instanță este recomandat ca terapia copilului să se realizeze individual, urmând ca apoi să fie inclus într-un grup”, specifică psihologul Nicoleta Burlacu.

Un elev cu ADHD va fi marginalizat la școală și va dezvolta, în timp, comportamente antisociale

Deficitul de atenție este mult mai frecvent la băieți decât la fete, raportul fiind de 4:1. Acest lucru este îngrijorător prin faptul că părinții unui băiat care prezintă simptome specifice ADHD-ului să nu ia în serios aceste manifestări, considerând, în mod fals, că este normal sa fie mai obraznic, mai dezordonat, mai neatent, mai neinteresat de școală, doar pentru simplul fapt că este băiat. “La un copil cu ADHD întâlnim: lipsa atenției asociata cu hiperacivitate-impulsivitate. Atunci când un părinte observă la intrarea în școală o parte din următoarele comportamente: pierde lucruri, nu respectă reguli de bază, are dificultăți în organizarea și finalizarea sarcinilor sau activităților, este distrat de zgomotele exterioare, încearcă să atraga atenția și să intre în discuțiile adulțiilor,nu reusește să-și mențină concentrarea la sarcini care necesită un efort intelectual mai mare sau chiar să evite aceste sarcini, este nevoie să caute sprijin de specialitate”, consideră psihologul Nicoleta Burlacu.
De asemenea, specialistul consideră că un copil cu ADHD care nu este diagnosticat și tratat la timp se va confrunta cu multe probleme acasă și în societate. Din cauza comportamentului la școala va fi izolat de grup și va fi respins de colegi. Cadrele didctice își vor forma o imagine negativă despre acel copil și îl vor considera „oaia neagră a clasei” și vor crede că orice stricăciune la nivelul clasei este facută de acel copil. Acasă, simțindu-se însusi vinovați de educația și comportamentul lui, parintii își vor revarsa și ei nervi pe copil. Cu timpul, atât situația de la școală, cât și cea de acasă vor înrăutăți simptomele, iar în lipsa tratamentului, copiii cu ADHD devin agresivi, dezvoltând comportamente antisociale.

Profesorii și părinții trebuie să aibă multă rabdare cu elevii care suferă de ADHD

Cadrele didactice precum și părinții trebuie să aibă foarte multă răbdare cu acești copii și să îi antreneze în activități foarte simple. “Câteva activități care pot să le atenueze comportamentul la școală sunt: ștersul tablei, împărțirea materialelor atunci când se desfășoară o acivitate artistică, laudarea atunci când oferă ajutor unor colegi sau cadrelor didactice”, crede psihologul Nicoleta Burlacu.
În același fel, acasă, părinții trebuie să-i formeze un set de activități simple prin care să fie recompensat. “Gătitul împreună cu părinții, curățenia în casă, dusul gunoiului, spălatul pe mâine, pe dinți ar putea fi activitățile pe care părinții le pot propune copiilor cu ADHD. Chiar dacă aceste activități sunt de bază și considerăm că un copil ar trebui să le facă la vârsta de 6 ani, pentru un copil cu ADHD sunt foarte greu de realizat”, explică Nicoleta Burlacu, psiholog clinician.

Nu există niciun program guvernamental care să identifice copiii cu ADHD
“Programul de intervenție este individualizat pentru fiecare copil în funcție de gravitate. În momentul de față nu există un program guvernamental care sa identifice copiii cu ADHD înainte sau după vârsta de 6 ani. Singurul tratament care este decontat de Casa de Asigurări de Sănătate este medicația, dar nu este suficient. Un copil care are ADHD și este tratat doar cu medicamente nu reusește să aibă rezultatele dorite și părinții renunță”, adaugă psihologul Nicoleta Burlacu.
La ora actuală există trei tipuri de forme de tratament: terapie comportamentală (Utilizarea recompenselor și a consecințelor într-un mod constant modelează comportamentul într-un mod pozitiv), medicația și terapia combinată cu medicația.