Bunavestire

Persoana Sfintei Maria este asociata permanent cu cea a lui Iisus, a carui mama este “Nascatoare de Dumnezeu”. Cinstirea Maicii Domnului, in primele trei secole, avea loc in cultul particular al crestinilor din Ierusalim si se concentra in apropierea mormantului de la poalele Muntelui Ghetsimani. Sinodul al treilea ecumenic de la Efes (431) este cel care a intarit reperele doctrinei mariale ortodoxe: Maria a nascut pe Dumnezeu si a ramas pururea fecioara. Sarbatorile legate de persoana Mariei sunt: Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea in biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie), Bunavestire (25 martie), Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Bunavestire, numita popular Blagovestenie, este sarbatoarea care are la baza consemnarea din Evanghelia lui Luca (I, 26 – 38). In crestinismul Rasaritean data de 25 martie s-a generalizat din prima jumatate a sec. al V-lea, odata cu fixarea celebrarii Craciunului la 25 decembrie; anterior se pare ca era acceptata data de 5 ianuarie. In Spania si Italia Bunavestire se sarbatorea la 18 decembrie, data pastrata in riturile galican si mozarab; datele au variat, in apus, pana prin sec. al XI-lea cand s-a generalizat si in lumea catolica data de 25 martie. Legenda populara româneasca consemneaza constant momentul cand Maria accepta vestea pe care i-o aduce arhanghelul Gavril.

Sfantul Arhanghel Gavriil vesteste Fecioarei Maria ca va naste de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul Iisus Hristos. Ingerul s-a aratat Fecioarei la Nazaret si i s-a închinat, zicand: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine! Binecuvântata esti tu, între femei.” (Luca 1.28). “Si iata vei lua în pântece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus” (Luca 1.31). La intrebarei ei: cum se va întâmpla aceasta, întrucât nu stia de barbat, Arhanghelul i-a zis: “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul Lui Dumnezeu Se va chema.”

In cinstea sarbatorii s-au compus panegirice din sec. al V-lea care s-au pastrat pana azi. Floarea de crin pe care o poarta arhanghelul Gavril cand aduce vestea Mariei a devenit simbol al puritatii si nevinovatiei. La Nazaret, inca din timpul cand s-a generalizat sarbatoarea, s-a construit o biserica pe locul unde, dupa traditie, se afla casa in care locuia Maria. In Antiohia de la sfarsitul sec. al IV-lea era fixata in preajma Craciunului sarbatoarea legata de cinstirea Nascatoarei de Dumnezeu, pururea fecioara.

In calendarul popular sarbatoarea se mai numeste si Blagovistenie sau Ziua Cucului, cucul ocupând un loc central în cadrul acestei mult asteptate sarbatori. Cucul, perceput ca încarnare a stramosului mitic, pasare cu un pronuntat substrat erotic, anunta sosirea efectiva a primaverii. Primul sau cântec care are loc de obicei la Bunavestire, trebuie sa fie asteptat de toti oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin si cu bani în buzunare.

Daca nu ar fi îndeplinite aceste conditii rituale, oamenii respectivi nu ar beneficia de toate acele lucruri în anul care va urma. Daca primul cântec al cucului era auzit cumva pe stomacul gol, în partea stânga sau în spatele omului, era semn de rau augur, dupa cum indica si versurile: “Cucu-n spate mi-a cântat/ si moartea m-a sagetat!”; mai mult, daca cineva auzea cucul toata primavara se credea ca va muri în scurt timp. Pe aceleasi coordonate se situeaza si întrebare:”Cucule, puiucule/ Câti ani îmi vei darui/ pâna ce eu voi muri?”, dupa care se numara cântecul cucului (de câte ori îsi striga numele).

Pe de alta parte, flacaii si fetele îl întrebau pe cuc lucruri care îi interesau mai mult, precum: “Cucule voinicule/ Câti ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (marita)?” Tacerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece tacerea echivala cu o casatorie grabnica, în vreme ce cântatul cucului îi aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de asteptare!

Fetele mari nu se sfiau sa-l ucida, capul cucului fiind considerat unul dintre cele mai sigure talismane; pus de fete în sân atunci când mergeau la joc, se credea ca face ca respectivele fete “sa fie dorite si asteptate cum e cucul!” De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa, era taiata si pusa în scaldatoarea fetelor, în aceeasi speranta ca ochii flacailor nu le vor ocoli. Mai mult, prin Bucovina, cei îndragostiti credeau ca vor putea fi tratati de boala… iubirii ungându-se în dreptul inimii cu untura de cuc!

Comportamentul cucului a facut din el un simbol al nestatorniciei si mai ales, al adulterului, al dragostei tainuite, numita în popor si boala cucului, aici avându-si originea si cunoscuta expresie: “Mai baiete cucuiete/ Ce ti-e capul tot la fete!”

Dupa cum stim, la Bunavestire este dezlegare la peste, pestele fiind celalalt “personaj” central al acestei sarbatori. In plan simbolic, pestele se apropie de cuc, având un pronuntat substrat sexual; în acest sens, aduceti-va aminte numai de basmul în care tânara fata ramâne gravida dupa ce a mâncat peste. Consumul ritual de peste era justificat prin credinta ca cei ce vor face asa vor fi sanatosi ca pestele tot anul. Totusi existau oameni care nu aveau voie sa consume peste; astfel, femeile gravide care mâncau peste nasteau copii balosi si mucosi, iar copiii care înca nu apucasera sa vorbeasca ar fi ramas muti ca pestii, daca mâncau peste în general, nu numai la Bunavestire.