Dan Puric despre Misu Fotino

Prin dispariția dintre noi a lui Mișu Fotino, se mai întoarce, iremediabil, o foaie din frumusețea teatrului românesc. A asigurat, în timp și prin timpuri vitrege, cu un firesc inegalabil strălucirea și dăinuirea ei.

Născut parcă pentru teatru, purta cu sine, cu o lejeritate de invidiat, istoria și farmecul lui. Am avut norocul să joc alături de el.

N-am să uit niciodată că, dincolo de talentul lui aparte, cu care mă surprindea șoptindu-mi parcă: “Vezi, vremea n-a trecut peste mine!”, m-a contaminat, fără să știe, cu tainica poveste a acestei lumi pe care o purta mereu cu un zâmbet șăgalnic și, de aceea, lui îi datorez o moștenire sublimă, frumusețea discretă a actorului român.

Nea Mișu, îți mulțumesc!

Dan Puric