De luni incepe Postul Mare al Pastelui

Postul Paștilor este cel mai important din întregul an pentru Ortodoxie. Este o perioadă de pregătire intensă, prin rugăciune și fapte bune, pentru marea sărbătoare a Paştilor. În acest răstimp credincioşii se supun unui proces de purificare pentru a primi Sfintele Sărbători cât mai curaţi din punct de vedere sufletesc.

Postul mare, aşa cum mai este cunoscut în popor, nu a fost întotdeauna aşa de lung. Cea mai scurtă perioada cunoscută în istoria Bisericii a fost de o săptămâna, cea pe care astăzi o numim Săptămâna Patimilor. După Edictul de la Milan, 313, în care Sf. Constantin cel Mare a declarat Creştinismul drept o religie liberă, foarte mulţi păgâni au fost atraşi de religia lui Hristos şi au dorit să se boteze. Autorităţile Bisericii au hotărât atunci înfiinţarea unei şcoli catehetice, pe o durata de 40 de zile înaintea săptămânii Sfintelor Patimi, în care cei ce doreau să fie botezați se pregăteau teoretic și practic. De atunci cele 40 de zile de pregătire, împreună cu Săptămâna Mare au format cele șapte săptămâni de Post de astăzi.

După o examinare în prealabil, cei pregătiţi în şcoala catehetică erau botezaţi în noaptea de Paşti, cu puţin înainte de săvârșirea Sfintei Liturghii. Astfel, când se proclamă Învierea, cei botezaţi simţeau că sunt părtaşi la moartea şi Învierea Domnului Hristos.

Mai târziu, când creştinii au început să-şi boteze copiii, numărul adulților botezaţi a scăzut şi, astfel, practica botezului în Noaptea Învierii s-a pierdut. Biserica a păstrat însă perioada de 40 de zile de post, împreună cu Săptămâna Mare, în care postul se intensifică.

După Săptămâna Brânzei, în care creştinii renunţă la preparatele făcute din orice fel de carne, în Duminică Izgonirii lui Adam din Răi credincioșii care ţin post vor renunţa şi la brânză, lapte, ouă şi pește.

Postul înseamnă nu doar abținere de la anumite alimente, ci şi îndreptare sufletească prin rugăciune, spovedanie şi fapte bune. În Biserica Ortodoxă sunt rânduite, pentru această perioadă, diferite slujbe speciale care le oferă credincioşilor ocazia de a trăi împreună cu Hristos și de a regreta păcatele făcute. Postul alimentar, împreună cu cel spiritual, reprezintă o luptă împotriva diavolului, împotriva slăbiciunilor lumeşti, ajutându-ne să înviem împreună cu Iisus Hristos.

Toate slujbele specifice acestei perioade, Canonul cel Mare, rugăciunea Sf. Efrem Sirul, Lirurghia Darurilor mai înainte Sfinţite, sunt marcate de tristeţea omului, exilat departe de Dumnezeu, dar această tristeţe este înlocuită de bucuria întâlnirii cu Hristos, pentru că sâmbătă şi duminică sunt săvârşite Liturghiile euharistice, Liturghia Sf. Ioan şi Liturghia Sf. Vasile.

Postul cel mare este încheiat cu Săptămâna Patimilor, perioadă în care creştinii trăiesc împreună cu Iisus Hristos Cina cea de Taină, alături de cei 12 Apostoli, rugăciunea din grădina Getsimani, judecata în faţa lui Pilat, jignirile, bătaia şi răstignirea pe cruce, urmând ca în noaptea Învierii creştinii să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Înviat.

În sensul beneficiului credinciosului de pe urma postului ne explică şi Sfântul Apostol Pavel în cea de-a doua sa Epistolă către Corinteni: „Cu cât se strică omul nostru din afară, cu atât se înnoieşte cel dinăuntru” (2 Cor. 4, 16). De aceea credincioşii trebuie să primească perioada postului cu bucurie, pentru că aceasta întăreşte sufletul, îl curăță, îl face mai uşor şi îl ajută să se ridice mai presus de plăcerile şi dulceţile acestei vieţi şi să guste din fericirea adevărată, cea spirituală.