Dragobetele, sărbătoarea iubirii la romăni

Sărbătoarea primaverii, 24 februarie, marchează începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaște, păsările își caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din bârlog. Odată cu natura, reînvie și iubirea, iar Dragobetele este ziua în care întreaga suflare sărbătorește înnoirea firii și se pregătește pentru sosirea primăverii.

Dragobetele, este si ziua în care Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâia și a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul.

In traditia vechilor daci, era perceput ca un zeu pețitor și ca un naș ce oficia, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. In credința populară românească, Dragobetele, este considerat fiul Babei Dochia. Năvalnic și nestatornic, este închipuit ca un flăcău voinic, chipeș și iubăreț, ce sălășluiește mai mult prin păduri. De-a lungul timpului românii au transformat Dragobetele, ajungând să fie considerat ca zeitate ce îi ocrotește și le poartă noroc îndrăgostiților.

Dragobete este și un zeu al bunei dispoziții, de ziua lui organizându-se petreceri și prilejuind, astfel, înfiriparea unor noi iubiri, logodne și chiar căsnicii. De Dragobete, satele românești răsunau de veselia tinerilor și peste tot se putea auzi zicala: ”Dragobetele sărută fetele!”.