Fidelitatea și convenţiile sociale

Nevoia de relaționare este una dintre nevoile esențiale ale omului. Suntem construiți în așa fel încât avem nevoie unii de alții pentru a supraviețui. Așadar, relațiile – de prietenie, de familie și de cuplu – sunt deosebit de importante, având o influență considerabilă asupra mai multor paliere ale dezvoltării umane. În ceea ce privește relația de cuplu, mai devreme sau mai târziu, apare un aspect al acesteia, ce naște mai multe dezbateri şi chiar certuri în cuplu: Fidelitatea.
Mulţi se întreabă: Ce înseamnă fidelitatea cu adevărat?, De unde provine ea?, Care sunt limitele ei?, De ce sunt tentaţi oamenii să calce strâmb? etc. În timp ce, unii sunt de părere că aceasta vine odată cu întâlnirea „sufletului pereche”, a acelei persoane mult visate care să completeze „părțile lipsă”, alții sunt de părere că fidelitatea pur și simplu nu există și că fiecare persoană în parte ajunge să fie tentată, mai devreme sau mai târziu, de un alt potențial partener.
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, fidelitatea înseamnă, întâi de toate, asumare; poate auto-impusă în unele cazuri, însă este o alegere conştientă pentru oamenii care doresc stabilitate. “Fidelitatea presupune, din acest punct de vedere, o asumare conștientă a deciziei de a fi cu o anumită persoană. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie de maturitate, din punct de vedere psihologic, și mai ales din punct de vedere emoțional. O persoană imatură din punct de vedere emoțional, în momentul în care va întâmpina prima provocare în relație, va fi mai mult sau mai puțin tentată să se refugieze în altă parte, din lipsă experienței sau a curajului necesar pentru a face față și a rezolva situația cu care se confruntă”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Specialistul în relaţii de cuplu este de părere că maturizarea psiho-emoțională ține de mai mulți factori: începând de la exemplele familiei, modul de viață, tipurile de relații, până la interacțiunea cu mediul social.
Imaturii sunt mai tentaţi să înşele
O persoană imatură din punct de vedere psihologic, deși va avea capacitatea de a iubi necondiționat, de a își deschide inima, nu va cunoaște îndeajuns de bine modalitățile potrivite pentru a face toate aceste lucruri.
“În timp ce, din punct de vedere emoțional, va simți, se va putea conecta, din punct de vedere cognitiv-comportamental nu va avea un „vocabular” suficient de dezvoltat care să îi permită să manifeste ce simte într-un mod sănătos. Astfel, pot să apară diferite comportamente sau reacții nepotrivite, neînțelese de către celălalt, agitație, nesiguranță, neclaritate, incoerență, ș.a.m.d. Pe de altă parte, imaturitatea emoțională corespunde unui tip de persoană deosebit de inteligentă, rațională, care poate întâmpina dificultăți în a se conecta sau a manifesta corespunzător ceea ce simte. De cele mai multe ori, situația cu care se confruntă aceste persoane este aceea de a rămâne blocați la nivel cognitiv, în gânduri, fără a se putea conecta (sau fără a vrea să o facă) la nivel emoțional. În acest caz pot apărea, spre exemplu, două tipuri de reacții. Poate fi o persoană deosebit de rațională, care va gândi fiecare senzație pe care o simte, va căuta să îi dea sens privind totul din postura de observator, detașat de emoție în sine. O altă posibilitate este aceea a unei persoane care simte intens emoția, însă îi lipsește cunoașterea sau capacitatea de înțelegere a acesteia și a modurilor de gestionare și exprimare sănătoase”, declară psihologul Andra Tănăsescu.
Indiferent de situație, psihologul este de părere că fidelitatea în cuplu se leagă foarte strâns de asumarea responsabilității, față de propriul bine și față de binele celuilalt. Iar acest lucru ține de un nivel de maturitate atât în plan psihologic cât și în plan emoțional. Maturitatea obținută din experiențe, din lucrurile învățate prin trăirea diferitelor momente și situații de viață, duce la construirea abilităților necesare pentru a construi o relație sănătoasă, armonioasă, bazată pe respect, apreciere reciprocă, încredere și iubire.