Interviu cu Dan Chisu

Interviul Saptamanii cu Regizorul Roman Dan Chisu, pentru InfoPress.tv.Toata lumea a auzit de Dan Chisu, dar ca maestru bucatar. Putina lume stie ca acesta este si regizor, producatorsi actor.

Reporter: S-o luăm ca pe un compliment că imediat după premiera naţională de la Bucureşti aţi ajuns la Constanţa?

Dan Chisu: Totdeauna, Constanţa a fost privilegiată. În primul rând este un oraş care-mi place, în al doilea rând avem o relaţie extraordinară cu acest cinematograf (Cityplex – n.r.) şi mai există încă un motiv neconvenţional. E foarte aproape de Bucureşti şi ajungem repede.

R.:Trei ani a durat să dezvăluiţi publicului povestea „Ursului”.

D.C.: Da, trei ani s-ar împlini în vară. Proiectul l-am pornit în 2008, iar finanţarea a început imediat după câştigarea concursului de la CNC. După care am plecat şi am mai câştigat un concurs de scenarii în Germania, unde am luat Best Speach Award şi au urmat celelalte finanţări din România, de publicitate, televiziunile care au fost interesate şi cu care am semnat deja contracte. Dar imediat după ce am filmat problema a apărut nu neapărat din punct de vedere financiar, ci din al post-producţiei. Pentru că filmul a avut un actor special, ursul, căruia a trebuit să-i punem botniţă şi să-l ţinem legat cu sârme. Dacă le-am fi lăsat să se vadă pe ecran şi-ar fi pierdut credibilitatea situaţiei. Drept care toate aceste detalii au fost eliminate într-un proces de post producţie greu, dificil. Iniţial trebuia să se facă în altă ţară, dar am avut şansa să găsim în România destul de pricepuţi şi care au reuşit să facă ceea ce ar fi trebuit să facă un specialist în post-producţie şi grafic design la Londra.

R.: Am înţeles că a durat vreo şase-şapte luni acest proces.

D.C.: Este foarte complicat să filmezi ce vrei şi după aia să constaţi la montaj că poţi să foloseşti numai ce se poate. Şi cunoscând condiţiile speciale la care trebuie să apelezi când faci un asemenea film, primul moment a fost când după ce s-a făcut o parte a grafic design am constatat că deşi se vedea perfect pe un monitor de o rezoluţie impecabilă, directorul de fotografie a avut ideea strălucită de a transfera în peliculă bucata respectivă şi a de a proiecta pe un ecran imens. Şi atunci am văzut ce se vede în realitate la cinema, şi nu la televizor. Şi s-a luat de la capăt munca, detaliile au fost înmulţite cu 10 ca să ajungem la o acurateţe. Mi-aduc aminte că am constatat că de fapt capul ursului are 4 metri pe 2.

R.: Şi atunci de ce l-aţi lansat acum, şi nu în vară, să zicem?

D.C.: Pentru că a trebuit să căutăm portiţa în care să-l includem în acest program de promovare şi de lansare. Săptămâna trecută a fost perioada cu 1 Mai şi noi nu am optat. Cu două săptămâni înainte au ieşit filme foarte importante, foarte puternice. Deşi iniţial programasem pentru luna aprilie, am ajuns în luna mai. Nu e un moment rău, dar a pierdut puţin din emoţia lansării imediat după realizarea lui. A stat în sertar aproape patru luni. Dacă mai întârziam un an pentru a-l arunca mai întâi la festivaluri din străinătate pentru a beneficia de gloria pe care ţi-o dă participarea la anumite competiţii filmul se dilua definitiv. Trebuie să înţelegem că filmul are o viaţă, subiectul este din epoca anilor 90. Odată ce filmul a fost anunţat că s-a făcut, s-a filmat, a intrat în post-producţie exista un orizont de aşteptare care se diminua odată cu trecerea filmului. Producătorul a decis să-i dea viaţa de festivaluri după lansarea naţională.

R.: Care este povestea din spatele camerei de filmat?

D.C.: Este obsesia unui individ ca mine care debutează destul de târziu, la o vârstă destul de înaintată şi care se leagă de ceea ce în memoria lui afectivă reprezintă poate cel mai important lucru, şi anume lucrurile nespuse de până acum. Noi trebuie să ne desprindem de tot ceea ce am avut ca să începem să trăim altceva. Dar sursa cea mai importantă este memoria afectivă a fiecăruia. Iar pentru mine Revoluţia a fost un moment foarte important, mai ales că n-am petrecut-o aici. Şi am găsit această soluţie de a alegoriza povestea aşa cum am făcut-o.

R.: Aţi mizat în colaborarea cu Goran Bregovici pe un plus de spectatori?

D.C.:  Normal. Este un muzician care vinde la ora actuală, el fiind celebru pentru muzica de film. Să nu uităm „Underground”, „Vremea Ţiganilor” sau „Arizona Dream” care de fapt l-au propulsat în sfera marilor compozitori din lume şi foarte îndrăgit într-o zonă balcanică. Mi-e foarte greu să ascund faptul că o dată spunându-i că în următorii ani voi face un film el neavând încredere că voi reuşi, ştiindu-mă ocupat cu multe alte lucruri mi-a spus: „Bine, dacă tu o să faci film eu o să-ţi fac muzica!”. Şi uite aşa într-o zi l-am pus în faţa faptului împlinit şi n-a avut cum să mă refuze, pentru că avem o relaţie foarte bună. Există deja pe net o declaraţie a lui despre povestea colaborării noastre.

R.: În alegerea distribuţiei aţi avut… dileme?

D.C.: Când am făcut casting-ul Şerban Pavlu nu era actor de comedie. El făcuse un film de scurt-metraj „Alexandra” în care mi s-a părut foarte energic şi foarte bun şi după părerea mea este una dintre cele mai bune decizii luate de mine. Şi filmul dovedeşte. Pe Mihai Constantin îl ştie toată lumea, e un actor foarte bun. Pe Magda tot la fel doar am încercat să-i schimb puţin imaginea de femeie care promovează detergenţi. Restul sunt actori pe care i-am căutat, am avut multe opţiuni, dar am făcut cel mai bun casting.

Citeste mai mult despre Maestrul Bucatar si Regizor de Film Dan Chisu.