Mărțisor

Pe vremuri, părinţii puneau la gâtul sau la mâna copiilor un bănuț din argint, „pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii şi peste vară să nu-i scuture frigurile”. Acest bănuţ purta numele de ‪#‎mărţişor, iar obiceiul era cunoscut în toate regiunile locuite de români. (Gh. F. Ciauşanu – Superstiţiile poporului român).

Şnurul reprezenta cele 365 de zile ale anului. La început, era făcut din două fire răsucite, din lână albă şi neagră, sau albă şi albastră ce alcătuia „funia anului” care leagă iarna şi vara, însă însemna și lupta contrastelor: viaţa care învinge moartea, sănătatea care învinge boala, lumina-întunericul.