Obiective Turistice din Dobrogea

Cetatea Libida

Libida (sau Ibida dupa alte surse) poate suna exotic, insa se afla chiar in Romania. Si nu oriunde, ci in Dobrogea. Cetatea este atat de necunoscuta romanilor, incat doar istoricii stiu de existenta ei.
Aparent nespectaculoasa, pentru ca a fost decopertata doar partial, cetatea te rasplateste insa imediat cu cele mai frumoase ziduri romane pe care ne-a fost dat sa le vedem pana acum. Totul e sa o iei la pas prin dreapta movilei de pamant si le vei vedea.
Intreaga zona este de o frumusete incredibila, caci in fata zidurilor cetatii se intind campuri cultivate, iar la orizont se vad dealurile impadurite. Aici, de 2000 de ani timpul curge la fel, nederanjat de nimeni.

 

Muzeul de Arheologie – Mangalia

Muzeul expune descoperiri arheologice din Mangalia si imprejurimi (datand din preistorie si din perioada greco-romana): vase, amfore, recipiente de sticla, tuburi de apeducte si canalizari, mozaicul unei incaperi de epoca elenistica, colectie numismatica, inventarul Mormantului cu papirus, statuete de Tanagra, basoreliefuri. Detine bunuri culturale clasate in Tezaurul patrimoniului cultural national.

Cetatea Histria
Cetatea greceasca Histria a fost cel mai vechi oras atestat de pe actualul teritoriu al Romaniei. In prezent, ruinele sale se afla pe teritoriul administrativ al comunei Istria, in judetul Constanta.
La inceputul anilor ’20 a fost construit primul muzeu arheologic (de sit) de la Histria, fiind proiectat de arhitectul G. Simotta, in vremea directoratului lui Vasile Parvan. Din cauza terenului slab, prost ales, in anul 1923 cladirea s-a daramat, fiind ulterior demolata definitiv din ordinul directorului Muzeului National de Antichitati, Vasile Parvan.
Actualul muzeu a fost infiintat in 1982, in subordinea Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta, intr-o cladire noua. In Muzeul Arheologic Histria sunt expuse piese de arheologie greaca, romana si bizantina, provenind din cercetarile de la Histria si din imprejurimi: amfore, inscriptii, vase ceramice, sticla, opaite, podoabe, basoreliefuri elenistice, documente epigrafice.

Manastirea Sfanta Maria
Manastirea Techirghiol, din statiunea balneara Techirghiol, isi are inceputul in anul 1928, cand patriarhul Miron Cristea cumpara aici o casa cu 16 camere. Aici, patriarhul a infiintat un sanatoriu preotesc, deservit de cateva monahii, pentru clerul din intreaga tara.
Muntii Macin

Coordonate Geografice
45.23868899581985(Lat.), 28.19503636360173(Lon.)

Muntii Macin se desfasoara sub forma unor culmi paralele orientate NV-SE si asezate in cotul pronuntat pe care Dunarea il face in nord-vestul judetului Tulcea (Cotul Pisicii).

Limita de nord este marcata de Dunare, pana la care se interpun lacurile Jijila si Crapina si baltile dintre ele. Limita de est o constituie vaile Luncavita si Taita cu Pasul Teilor si localitatile Luncavita, Nifon, Hamcearca si Balabancea de pe acestea. Limita de sud se situeaza la culoarul depresionar in care se gasesc localitatile Traian, Mircea Voda, Horia, culoar ce desparte muntii de podisul Babadagului prin Pasul Carapelit sau Iaila. Limita de vest a muntilor o formeaza, ca si la nord, Dunarea, prin bratul Macin, ce-i separa de Balta Brailei.
Mănăstirea Dervent

Coordonate Geografice
44.16886217504209(Lat.), 28.594653320312545(Lon.)

Calatorul aflat la odihna pe Litoral, atunci cand nu se va lasa cu totul coplesit de placerile tegumentare si de farmecul panoramei oferite de nisipuri in aceste luni dogoritoare de vara, va porni in cautarea unei mai profunde cunoasteri a peisajului dobrogean.

Astfel, este de presupus ca, dupa ce-si va fi plecat genunchii inimii in Pestera Sfantului Apostol Andrei, intemeietorul primelor comunitati crestine pe stravechiul nost\’ pamant, va face un popas de suflet si la Dervent – o alta manastire reinfiintata dupa \’89, amplasata aidoma unei altfel de fortarete la doar 4 km de hotarele cu Bulgaria, in imediata apropiere a Dunarii, pe terasele viticole ale comunei Ostrov, satul Galita.

Cercetarile arheologice intreprinse pe insula din vecinatate au scos la iveala existenta, pe aceste meleaguri, a unei cetati bizantine Pacuiul lui Soare – durata prin anii 971, ca rezultat imediat al instaurarii administratiei bizantine in zona Dunarii de Jos. Sihastria cu numele de Dervent a precedat insa cu un secol aceasta cetate si, potrivit unor surse credibile, intemeietorii ei duhovniceSti au fost calugari romani autohtoni cu legaturi la unele asezari monahale de peste hotare (Constantinopote, Athos Si Balcani). Aceasta sihastrie, ca si cetatea amintita, nu au dainuit decat pana spre inceputul secolalui Xl, cand dispar sub loviturile pecenegilor, popor migrator de neam turcic.

Fragmente ale zidurilor de incinta ale cetatii de atunci inalte de 4 m, o poarta de intrare, debarcaderul si ramasitele unei cladiri cu absida au ramas marturie prin vremuri si pot fi zarite si cercetate pana astazi de impatimiti dupa vestigii civile. Ceilalti, care ar dori sa cunoasca indeosebi ceea ce a insemnat cetatea romana Derwenti (una dintre porjile Scitiei Minor prin care a intrat mai intai la inimile protoparintilor nostri Numele Dumnezeului Celui Viu), vor acorda o mai mare luare-aminte evocarii ieromonahului Tudor, ghidul manastirii.

Cu glasul sau cald si lipsit de indrazneala, desi tineresc, convins parca de faptul ca el singur, fara aportul Duhului Sfant conjugat cu dorinta sincera a oamenilor de a crede, el, un simplu ieromonah, nu va putea face mare
isprava in inimile auditorilor, parintele Tudor aduce in actualitate cu naturalete si cu smerenia apelor curgatoare, istoricul celor patru Cruci dobrogene dintre care una poate fi chiar aceea pe care o vazuseram in altarul Ziua Crucii si in jurul careia vegheau asteptand in rugaciune si lacrimi mame si
copii aidoma bolnavului de la Scaldatoarea Vitezda, ca Iisus sa-i intrebe: „Voiti sa va faceti sanatosi?”

Este vorba de cele patru cruci rasarite pe mormintele celor patru mucenici (un barbat si trei fecioare) care i-au urmat pe aceste meleaguri Sf Apostol Andrei „cel dintai chemat” pentru a propovadui cu pretul capului lor Evanghelia la neamuri. Fiind ei arestati de hegemonul si refuzand sa inchine zeilor, au fost jupuiti de vii, rastigniti ca si Sfantul Andrei, cu capul in jos si apoi sfartecati in farame. Crucile cu pricina au putut fi descoperite datorita minunilor rasanrite in jurul lor si pastrate de traditie. Pierdute intre timp, cele patru Sfinte Cruci facatoare de minuni au fost readuse in actualitate dupa batalia de la Kossovopolje (15 iunie 1389) si nu de un crestin
ci de aceasta data de catre un viitor crestin, pasa Ahmed Bey, care a crezut si venerat puterea extraordinara a celor patru Cruci aflate pe pamanturile sale. Dar urmasul si mostenitorul sau de dinaintea Razboiului Roman de Independenta, fanaticul Aly apuca sa distruga fara mila doua dintre acele Cruci.

Marturiile ramase cu privire la vindecarile savarsite de puterea acestor cruci si la credinta bolnavilor care le atingeau curg pana catre anii 1959, cand, urmare odiosului Decret comunist cu nr. 410, si manastirea Dervent
este batjocorita, monahii ei, o parte alungaji pe drumuri, iar alta parte in frunte cu staretul lor, Eletterie Mihai (fie-i tarana usoara), arestati si declarati dusmani inraiti ai politicii de ateizare si supravegheati pana dupa Decembrie 1989 de catre Securitate. Sarmanul parinte Elefterie, mult bine a mai facut pe unde l-au purtat apoi pasii exilului sau pamantesc, pana sa revina cu greu „acasa”, la Dervent, cu doar 100 de zile inaintea trecerii sale la Domnul, in mai 1990. A trebuit pentru aceasta insa ca tara sa treaca mai intai prin minunea din Decembrie \’89. Biserica manastirii actuale cu cele trei altare ale sale Cuvioasa Paraschiva, lzvorul Tamaduirii si Ziua Crucii despre care am mai amintit, el le-a durat, parintele Elefterie Mihai in anul 1936, trudind zi si noapte asupra necazurilor multora care il cautau si cu contributia localnicilor din satele marginase, care l-au iubit nespus, pentru bunatatea sa.

In prezent, curtea manastirii este un adevarat Santier, iar duzina de monahi din launtru trudesc din greu alaturi de constructori la inaltarea de chilii, muncesc si se roaga.

 

Manastirea Pestera Sf Andrei

Obiective turistice in categoria: Manastiri
Sub numele de Peștera Sfântului Andrei este cunoscut un așezământ religios (mănăstire), situat în Dobrogea, în apropierea localității Ion Corvin, județul Constanța. Este construit în jurul unei peșteri în care tradiția populară spune că trăit și creștinat, Sfântul Apostol Andrei. Peștera se găsește la mai puțin de 2 kilometri de „Cișmeaua Mihai Eminescu”, la apoximativ 4 kilometri de șoseaua Constanța – Ostrov.

 

 

 
Monumentul Tropaeum Traiani De La Adamclisi

La nord de comuna Adamclisi ,intr-o zona de coline impadurite,se afla “Monumentul triumfal adica resturile aflate inca in picioare din vestitul Tropaeum Traiani.Tot aici se afla si resturi din mauzoleul roman si altarul antic care impreuna cu metopele, trofeul si frizele cu creneluri provenite de la monumental comemorativ, sunt amenajate muzeistic.
Monumentul triumfal face parte dintr-un Complexul Arhelologic Tropaeum Traiani, alcatuit din Monumentul triumfal, Mormantul tumular din spatele sau si Altarul comemorativ, ridicat de solatii cazuti in lupta.

Construit in cinstea imparatului Traian, in anii 106-109, ca omagiu pentru infringerea coalitiei formata din geto-daci, buri si sarmati, in urma luptelor purtate de romani cu acestia in anul 102, monumental comemorativ Tropaeum Traiani este un autentic izvor de informatii despre evenimentele din istoria veche a poporului roman.

Complexul este dispus sub forma de triunghi isoscel, baza lui fiind marcata de monument si tumulul funerar, iar in varful triunghiului este amplasat altarul.

Monumentul triumfal a fost construit, conform inscriptiei, intre anii 106-109, dupa proiectul lui Apollodor din Damasc. Este o constructie cilindrica, avand trepte la baza, iar diametrul este de 40m. In zona mediana se aflau 54 de metope, care redau luptele dintre romani si aliatii regelui dac. Reliefurile erau incadrate de frize si separate de pilastri ornamentali. La partea superioara se afla un attic festonat, prevazut cu 27 de creneluri, pe care erau figurati prizonieri. Deasupra nucleului se inalta un acoperis tronconic imbracat in solzi de piatra, precum si un soclu hexagonal inalt de 6 m, care sustinea “trofeul” propriu-zis, adica un trunchi imbracat in armura clasica, cu armele de lupta, avind la picioare arme si prizonieri sculptati tot in piatra. Pe una din fetele soclului hexagonal a fost descifrata o inscriptie din care rezulta ca monumental era inchinat “Zeului Marte,razbunatorul” de catre “Nerva Traian August, imparat si cezar, invingatorul germanilor si dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oara tribun, pentru a VI-a oara imparat, pentru a V-a oara consul, parintele patriei.”
Semnificatia complexului a fost sesizata de Grigore Tocilescu, care a aratat ca monumentul este un certificat de nastere, in piatra, a poporului roman.

In apropierea monumentului comemorativ se afla Mauzoleul ridicat in memoria unui ofiter superior roman ; mauzoleul a fost descoperit de Grigore Tocilescu in anul 1897 in interiorul unui « gorgan » de pamint.

La mica distanta spre est se gaseste si Altarul, ridicat din ordinul imparatului Traian in amintirea ostasilor cazuti in batalie; cercetat tot de Grigore Tocilescu, altarul are o forma rectangulara, cu latura de 12 m si inaltimea de 6m. Dupa fragementele de inscriptie s-a estimat ca pe altar apareau numele a circa 4000 de soldati, cazuti in formidabila inclestare de pe platoul de la Adamclisi.

La nord-vest de comuna Adamclisi, in mijlocul colinelor de la originea vaii Urluia, pe un platou, se gaseste celalalt grup de vestigii romane :Cetatea Tropaeum Traiani ale carei ruine au fost cercetate si identificate de Grigore Tocilescu prin anii 1891-1909, apoi de V.Parvan in anul 1911.

Considerata drept cea mai mare asezare civila romana de pe teritoriul Dobrogei si construita in acelasi timp cu Monumentul comemorativ, cetatea era locuita de familiile veteranilor care au participat la razboaiele dacice ale lui Traian si au fost colonizati aici. Orasul ajunsese la rangul de « municipium »pe vremea imparatului Septimiu Sever (193-211) dar fiind distrus de goti a trebuit sa fie reconstruit din temelii asa cum arata o inscriptie din anul 316, prin grija imparatului Constantin cel Mare. Cu acest prilej orasul a fost inzestrat cu noi ziduri de aparare masive, dar neputind rezista totusi atacurilor distrugatoare ale avarilor (anul 587), el a fost definitiv parasit si a disparut de pe scena istoriei, dupa o existenta de peste cinci secole.

Cercetarea arheologica a pus in evidenta incinta cetatii cu cele 4 porti, strada principala, 7 bazilici crestine, o bazilica in forul cetatii si alte constructii, continuand si in prezent.
Aeroportul Internațional „Mihail Kogălniceanu” Constanța

Obiective turistice in categoria: Aeroporturi
Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu Constanța (IATA: CND, ICAO: LRCK) este unul dintre cele mai importante aeroporturi din România. Este membru permanent A.C.I. Europe și al Asociației Aeroporturilor din România. Amplasat în partea de N – NV a municipiului Constanța, aeroportul din Constanța deține o poziție geo-strategică importantă față de obiectivele economice de interes național și internațional, fiind situat la 26 km de Constanța, la 14 km de Canalul Navigabil Dunare-Marea Neagră și la aproximativ 100 km de Delta Dunării.

 

 

Biserica de creta

Situl arheologic Basarabi-Murfatlar se află la o distanță de 15 km de litoralul Mării Negre, pe malul drept a ceea ce a fost Valea Carasu, acum Canalul Dunăre-Marea Neagră. Este alcătuit din camere și galerii, fiind săpat într-un deal de cretă situat în apropierea carierei de extragere a cretei din Basarabi. A fost descoperit pe 11 iunie 1957, în urma unor lucrări de extindere a zonelor de exploatare a cretei. Acest complex, a adăpostit, în opinia cercetătorilor, prima biserică și primele chilii ale unei mănăstiri, de pe teritoriul României.

Bisericile și galeriile săpate în dealul de cretă de la Basarabi-Murfatlar se află pe versantul de NV al dealului Tibisirul, la o distanță de câteva zeci de metri de Canalul Dunăre – Marea Neagră și în imediata apropiere a marelui val de piatră. Se presupune că întrebuințarea inițială a complexului Basarabi-Murfatlar a fost strâns legată de existența acestui val de piatră, deoarece multe dintre fragmentele păstrate ale coronamentului de val sunt din cretă, a cărei origine se poate afla în cariera veche. Datarea sitului s-a făcut pe baza indicației unei inscripții din naosul bisericii B4 leat 6500, ceea ce înseamnă anul 992.

 

Pacuiul lui Soare

Păcuiul lui Soare este o insulă de formă alungită pe Dunăre, localizată nu departe de localitatea constănțeană Ostrov. Are o lungime de 6 km. La extremitatea sa nordică se află ruinele unei fortificații medievale, presupusă de specialiști ca fiind Vicina. Cetatea a fost construită între anii 972-976 de către militarii împăratului bizantin Ioan Tzimiskes.

Accesul cel mai usor din Bucuresti se face pe Autostrada A2 la km 108 observam indicatorul spre Calarasi, semn ca trebuie sa cotim la dreapta. Dupa 23 de kilometri ajungem la intrarea in oras, insa alegem sa il ocolim pe la nord–vest, luind destinatia feribot. Trecem pe linga ruinele fostului Combinat Siderurgic, si dupa aproximativ 15 minute ajungem la Chiciu pentru a ne imbarca pe bacul care ne va duce peste Dunare. Ne intrebam de ce nu exista un pod intre Calarasi si Chiciu, mai ales ca drumul este parcurs zilnic de sute de navetisti (raspunsul vine ulterior de la viceprimarul comunei, Constantin Ghita „a vrut Ceausescu sa construiasca, au inceput lucrarile in 1989, dar”; anticipam continuarea), si asteptam mai bine de o ora venirea bacului „Cardinal”.

Daca veniti din Constanta, dupa ce treceti de Manastirea Dervent se face un drum la dreapta.

Calatoria pe apa nu dureaza mai mult de 20 de minute, si iata–ne ajunsi pe malul opus. Dupa bariera politiei de frontiera, facem stinga pe drumul spre Constanta (cel din dreapta ne duce direct in Vama) si serpuim agale printre podgoriile intinse pina in fata Primariei Ostrov.