Recensamântul unei fictiuni

În octombrie 2011 am fost cu totii martori la zarva din jurul recensamântului. Atmosfera în tara era proasta si oamenii credeau ca li se noteaza CNP-ul ca sa li se fure votul la alegerile viitoare, raspundeau din doi în doi despre cei plecati în strainatate sau refuzau pur si simplu sa-i deschida usa recenzorului, considerându-l un nou trimis monstruos al unor autoritati de la care nu-i veneau decât nedreptati si amenintari. Autoritatile, deloc mai breze, s-au ocupat de ce vrei si ce nu vrei, dar nu de recensamânt : i-au aprobat bugetul cu întârziere, au neglijat cartografierea care ar fi trebuit refacuta, au trimis pe teren oameni slab pregatiti si prost platiti, s-au dezinteresat de introducerea si tratarea datelor. Toata lumea a parut sa aiba dreptate, într-un soi de revolta colectiva, la aflarea primelor date : populatia tarii a aparut ca mai putina decât în 2002 cu peste 2,6 milioane, iar ritmul scaderii ei pâna în 2050 a permis o proiectie de 14,8 milioane de români pentru acea data. Ca sa nu mai vorbim de masivele scaderi de efective si locuinte din Capitala si din teritoriu, dincolo de ceea ce se stia si se aproxima despre migratia românilor catre alte tari pentru munca. Apoi, ca la un semn, zarva a încetat. Toata lumea a aflat vag ca rezultatele partiale nu vor veni prea curând, iar cele finale, cu analize detaliate si interpretarile necesare, vor fi disponibile doar cândva în 2013.Cum de s-a organizat tacerea atât de repede ? Poate ca mai întâi de toate era nevoie de liniste pentru a tipari oricâte buletine de vot în baza unor tabele pe care nu jura nimeni, dar fara de care hârjoana zisa « politica » nu putea continua, iar rotirea cadrelor « dirighente » devenea imposibila. Mult mai serioase însa sunt cu totul alte lucruri, explicate pe îndelete de Vasile Ghetau, un profesionist al domeniului, în studiul sau cu accente grave. Oricum ai lua rezultatele acestui ultim recensamânt, ele nu sunt fiabile. Ca la orice raport care implica relationari si comparatii, cheile de verificare nu prea functioneaza. O scadere a populatiei cu 10 % în zece ani modifica toti indicatorii demografici majori, dar implicit modifica substantial si toate datele economice si sociale, toate raportarile noastre prezente si viitoare. Si asta fara ca macar, în urma modificarii, noile date sa poata fi luate în serios. Cu alte cuvinte, din pricina acestor aberatii de înregistrari, calculele aberante care ar urma n-ar putea indica nici ce populatie activa avem, nici câti someri, deci nici de câta protectie sociala e nevoie, nici cât consumam cu totii, nici ce programe de redresare ne-ar lipsi si cât ar trebui sa cheltuim cu ele. Nu stim nici ce sa povestim despre PIB si nici cât e datoria externa pe cap de locuitor, n-avem habar de rata natalitatii si nici de cifrele exacte ale etniilor de la noi.Si mai grav e faptul ca, daca azi suntem în ceata, nu vom bâjbâi mai putin mâine si în urmatorii zece ani ! Pentru ca, pâna la urmatorul recensamânt, cel din 2022, lucrurile asa ramân. Pe ce se vor baza urmatoarele guverne si administratii pentru a face planuri si a le aplica ? Mister ! Cifrele livrate de patrie au tot fost grevate de aproximatii si suspiciuni decenii de-a rândul, dar de acum încolo e limpede ca, mult înainte de a banui ca ele au fost « manipulate », putem fi siguri ca ele sunt… fictionale.

De ce se tace atât de apasat în privinta recensamântului ? Pentru ca nu e vorba de o incompetenta si o nereusita oarecare, ci de una de calibru, cu consecinte majore. Poate ca societatea româneasca ar putea întelege ceea ce Vasile Ghetau numeste « pericolele dramaticei depopulari a tarii », dar nu e sigur ca si elitele ei conducatoare realizeaza dezastrul de care sunt direct responsabile sustinând si cautionând confortabil si orbeste nepriceperi, somnolente, interese nelegitime, deturnari si alte matrapazlâcuri. În fond, recensamântul pune nu degetul, ci toata mâna pe rana : « factorii de decizie » din ultimii ani au facut dintr-o tara care exista cât de cât una care nu mai exista, un spatiu fara chip, cu usi si geamuri deschise, prin care bate vântul.

Adina Keneres