Teo Trandafir – “Vă sărut şi nu fiţi îngrijoraţi, sunt pe mâini bune”

În această săptămâmă ne-am gândit să vă facem o surpriză. Am căutat printre interviurile date de Teo Trandafir și am sustras ce era mai important. Facem acest lucru să îi arătăm colegei Teo că ne pasă și suntem cu toții alături de ea.

Teo Trandafir s-a nascut pe 2 iunie 1968 in Pitesti, judetul Arges. A absolvit Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, Sectia araba-engleza. Isi incepe activitatea profesionala in 1991 la Fun Radio Bucuresti, unde lucreaza ca secretara, dupa care devine realizator de programe de stiri. Din 1993 lucreaza la Pro FM, timp de un an, ca redactor de stiri si realizator-prezentator la emisiunea „Rondul de dimineata”. O vedem pe micile ecrane in 1994, cand Mihai Tatulici o convinge ca locul ei este in televiziune. Realizeaza, la Tele7abc, emisiunea matinala “Buna Dimineata, Romania”, alaturi de Mircea Badea. In 1997, Teo Trandafir si Mircea Badea au, la Antena 1, doua programe: „Dimineata devreme” si „Teo & Mircea show”. Se implineste profesional o data cu mutarea la Pro TV, in 2000, unde realizeaza o emisiune de divertisment de mare succes: „Teo”. Timp de sase ani este considerata emblema Pro TV-ului si este iubita de telespectatorii romani din tara si strainatate pana la fanatism. In 2005, sub deviza „Vrei Teo, ai Teo!”, colinda tara si ia contact direct cu telespectatorii. La finalul caravanei, Teo paraseste postul de televiziune Pro TV. In decembrie 2006, e numita Director al televiziunii Romantica, ce urma sa se relanseze in martie 2007. De Florii, in acelasi an, la Circul Globus, da startul televiziunii Romantica sub sloganul „Mai stii sa visezi?”. Pleaca de la Romantica in bune conditii si accepta oferta venita din partea televiziunii Prima TV de a prezenta un show zilnic. Tot Prima TV i-a propus lui Teo o provocare, emisiunea „Momentul Adevarului”, un format international total diferit de show-urile prezentate pana acum. Accepta aceasta oferta si iat-o pe Teo in plina relansare a carierei, implicandu-se cu toata seriozitatea in proiectele Prima TV. Impresionanta cariera!

Teo Trandafir: Amestecate, sunt un pic disperatĂ„Ć’, un pic dezamĂ„Ć’gitĂ„Ć’, un pic prea durĂ„Ć’ cu mine în speranĂ…ÂŁa cĂ„Ć’ sunt realistĂ„Ć’, ÅŸi-atunci îmi dau niÅŸte ÅŸuturi grave, având senzaĂ…ÂŁia cĂ„Ć’ în felul Ă„Ć’sta mĂ„Ć’ poziĂ…ÂŁionez mai bine faĂ…ÂŁĂ„Ć’ de mine… ÃŽn raport cu ceilalĂ…ÂŁi mĂ„Ć’ marketez prost ÅŸi jos, dar cu siguranĂ…ÂŁĂ„Ć’ o sĂ„Ć’-mi treacĂ„Ć’. O sĂ„Ć’ vinĂ„Ć’ ÅŸi o zi când o sĂ„Ć’-mi aduc aminte cĂ„Ć’ am citit douĂ„Ć’ cĂ„Ć’rĂ…ÂŁi legate ÅŸi dacĂ„Ć’ mai ÅŸi ÅŸtiu care e deosebirea între Louis Vuitton ÅŸi Diderot…

Rep.: Eu cred că tu eşti şi ai fost întotdeauna într-o permanentă competiţie cu tine.

T.T.: Da, dar întotdeauna am ieÅŸit pe locul II, nu ÅŸtiu cum sĂ„Ć’ spun. NiciodatĂ„Ć’ nu mi-a plĂ„Ć’cut sĂ„Ć’ fiu expusĂ„Ć’. Nu-mi place sĂ„Ć’ vorbesc în public, nu-mi place sĂ„Ć’ apar la televizor… Dar televiziunea s-a Ă…ÂŁinut de mine ca râia de omul sĂ„Ć’nĂ„Ć’tos. La un moment dat, trebuie sĂ„Ć’ te mai adaptezi, cĂ„Ć’ omul inteligent e obligat sĂ„Ć’ se mai adapteze la nevoile societĂ„Ć’Ă…ÂŁii ÅŸi ale celor din jur ÅŸi, pânĂ„Ć’ la urmĂ„Ć’, la nevoile proprii, cĂ„Ć’ m-a plĂ„Ć’tit televiziunea, n-am lucrat degeaba. Or, acum, în situaĂ…ÂŁia asta, cursa cu mine devine uÅŸor caducĂ„Ć’. Nu ÅŸtiu cum, în ce parte s-o apuc. Ă…Ĺľi atunci, jumĂ„Ć’tate din mine a luat-o într-o direcĂ…ÂŁie, ailaltĂ„Ć’, în direcĂ…ÂŁia cealaltĂ„Ć’, ÅŸi, dacĂ„Ć’ ne mai întâlnim vreodatĂ„Ć’, sunt curioasĂ„Ć’ ce ne mai spunem…

Rep.: Dar un organ folosit la extrem nu se extenuează şi el?

T.T.: Nu cred, iar eu nu m-am folosit niciodatĂ„Ć’ la extrem. Cred cĂ„Ć’ proÅŸtii nu se extenueazĂ„Ć’ niciodatĂ„Ć’. Eu am ajuns la concluzia as ta gândindu-mĂ„Ć’ foarte serios la mine. Eu nu obosesc nicioda tĂ„Ć’. Oamenii din jurul meu sunt nĂ„Ć’scuĂ…ÂŁi obosiĂ…ÂŁi. MĂ„Ć’ uit la unii care trag douĂ„Ć’ băşini deodatĂ„Ć’ ÅŸi au cĂ„Ć’zut. Eu stau ÅŸi, când m-am stâr nit: „Hai, acum, sĂ„Ć’ facem, sĂ„Ć’ dregem!”,  toĂ…ÂŁi au cĂ„Ć’zut ca proÅŸtii.

Rep.: Eu cred cĂ„Ć’ experienĂ…ÂŁa ta la Pro TV n-a fost peste experienĂ…ÂŁa la AntenĂ„Ć’, succesul tĂ„Ć’u a fost mai mare, apogeul carierei tale…

T.T.: Nu vreau să te jignesc, dar la Pro TV am fost fericită la modul absolut. La Antenă, nu.

Rep.: Apogeul carierei tale am putea spune că a fost acolo. Dar eu ţin minte un lucru pe care îl spuneai mai devreme şi l-ai făcut în egală măsură şi la Antenă: se construia atunci, tu ai construit acolo, împreună cu Mircea. Şi cred că în cariera ta a fost un punct foarte important.

T.T.: Ai dreptate, fĂ„Ć’rĂ„Ć’ îndoialĂ„Ć’. Numai cĂ„Ć’ deosebirea majorĂ„Ć’ nu de la mine vine. Eu am nevoie tot timpul de un pilon, de un soare în viaĂ…ÂŁa mea. MĂ„Ć’ duc dupĂ„Ć’ soarele Ă„Ć’la ÅŸi ÅŸtiu cĂ„Ć’ Ă„Ć’la e. Pentru mine, soarele Ă„Ć’sta a fost Sârbu. Mi-a fost mentor. M-a chemat la el în birou ÅŸi mi-a explicat cum se trĂ„Ć’ieÅŸte-n viaĂ…ÂŁĂ„Ć’. Mi-a spus cĂ„Ć’ sunt douĂ„Ć’ lucruri pe care trebuie sĂ„Ć’ le urmĂ„Ć’resc în momentul în care trĂ„Ć’iesc orice: sintagma ÅŸi paradigma. Mi-a spus: „Te uiĂ…ÂŁi ÅŸi la ce faci în momentul Ă„Ć’la, ÅŸi la conjuncturĂ„Ć’! Trebuie sĂ„Ć’… trebuie sĂ„Ć’… cutare… cutare…”. Mi le-am scris pe hârtie. Am umplut vreo douĂ„Ć’ foi, pe care le mai am ÅŸi-acum. Ă…Ĺľi eu trĂ„Ć’iesc de-atunci aÅŸa cum m-a învĂ„Ć’Ă…ÂŁat Sârbu.

Rep.:Crezi cĂ„Ć’ zicala: “Haina face pe om” mai este valabila? T.T.: Limpede. Am incercat in toate felurile sa explic telespectatorilor ca important e ce spui, ce gandesti, nu ce marca de pantofi te sustine in acest demers. Nu am reusit. „Vaaai, ce rochie frumoasa are doamna Teo”. Asta in conditiile in care pot sa spun orice ineptie, orice platitudine… Pantoful face singur emisiune. Prezentatorul il umple, doar.

Rep.: De ce te iubesc oamenii?

T.T.: N-am idee nici daca oamenii ma iubesc, cu atat mai putin de ce s-ar intampla asta. M-as bucura, dar cred ca lucram cu speculatii si-atat. Oamenii isi iubesc familiile. Eu… Cat despre regasirea lor in mine, e foarte posibil, mi s-a tot spus ca punem muraturi in aceeasi perioada…

Rep.: Te-ai gândit la o carieră în cinematografie? T.T.: Nu. Nu s-a pus problema in felul asta, nu concret. Oare m-as pricepe?

Surse: Jrnalul Național și Tomado.ro

În continuare vă prezentăm scrisoarea trimisă de Teo dumneavoastră, celor care o iubiți, de pe patul de spital.

“Dragii mei,

După două luni de tratament medical şi două operaţii, încerc să-mi adun puterile, să pot scrie câteva rânduri, pentru că mi-e tare tare dor de prietenii mei. Mi-e dor de casă, de studenţii mei, de oamenii care zilnic îmi trimit scrisori sau postează pe adresa mea de facebook, iar eu încă nu mă simt în putere să le răspund tuturor.

Aş vrea să pot să-i văd pe toţi, să-i strâng în braţe şi să le mulţumesc că mă susţin. Vreau ca fiecare dintre aceşti oameni la care mă gândesc acum, prieteni care de-a lungul anilor mi-au fost aproape sau oameni care pur şi simplu mi-au apreciat munca, să ştie că mă gândesc cu drag la ei. Vreau să ştie că, indiferent de faptul că nu-i pot primi aici, în rezerva de la Viena, nu înseamnă nici că sunt prizoniera medicilor, nici că nu doresc să văd pe nimeni. Pur şi simplu evoluţia imprevizibilă a bolii nu mi-a permis să fac asta.

Sunt un om luptător şi fiecare încurajare a lor îmi dă forţă, mă umple de energie. Recunosc că mă amărăşte faptul că încă nu am puterea să răspund fiecărui om care mi-a trimis o vorbă bună. Pentru asta vreau să-mi cer scuze tuturor celor care au încercat să ia legătura cu mine, celor care au vrut să mă ajute în orice fel, pentru că nu am avut încă energia să le răspund cu aceeaşi căldură.

Aş vrea să le mulţumesc tare mult şi tuturor ziariştilor, unii foşti colegi şi prieteni, care au înţeles să nu facă din una dintre cele mai dificile perioade ale vieţii mele un subiect de cancan, o marfă bună de vândut bine pe piaţă. Sunt mulţi jurnalişti care au înteles că, în acest caz, sărăcia informaţiilor picante şi lipsa speculaţiilor nefondate ajută un om să treacă peste un moment greu.

Aici în Spital n-am fost în dispoziţia de a urmări presa constant, însă îmi doresc tare mult ca Maia, fiica mea, să nu se sperie când deschide televizorul şi află informaţii despre mine.

Sunt un om care cunoaşte bine mass-media. Ştiu cât de greu e să alegi între a forţa o ştire suculentă şi a publica informaţia seacă primită de pe un comunicat de presă.

Celor care s-au privat pe ei inşişi, fie de audienţa obţinută uşor, fie de o creştere de tiraj sau de accesări mai multe pe net, le rămân prietenă pentru totdeauna. Îi rog în continuare să utilizeze ca singură sursă de informaţie credibilă spitalul din Viena, respectiv medicii care se ocupă de sănătatea mea. Orice alte declaraţii bombastice venite din partea unor rude sau “cunoştinţe” din ţară cred că ar trebui tratate rezervat pentru că am apucat să văd câteva care recunosc că m-au mâhnit.

Şi totuşi sper să vin în ţară cât mai repede. Oricât ar suna de patetic pentru unii, după două luni de stat aici mi s-a facut un dor de România mea de nu vă pot spune.

Vă sărut şi nu fiţi îngrijoraţi, sunt pe mâini bune”, a scris Teo Trandafir.