Tradiţii de Bobotează

Mîine creştinii sărbătoresc Boboteaza, o mare sărbătoare ortodoxă. Boboteaza înseamnă pentru români respectarea unor vechi obiceiuri. O tradiţie din bătrâni spune că, în noaptea de Bobotează, fetele care doresc să se mărite trebuie să-şi lege pe degetul inelar un fir roşu de lână ori mătase de care să înnoade o rămurică de busuioc luată de la preot şi să pună apoi crenguţa sub pernă, pentru a-şi visa ursitul. În seara din ajun, fetele care doresc să se mărite trebuie să facă o turtă de făină, foarte sărată, să nu bea apă, ci doar un strop de agheasmă, apoi să mănânce turta şi să meargă la culcare. Noaptea, tinerele îşi vor visa ursitul. Mai mult, se spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an. în Ziua de Bobotează toţi românii mergând la biserică pentru a lua apă sfinţită, atât de necesară pentru tămăduire şi purificare. Se spune că această apă te fereşte de rău şi te vindecă de boli. Este agheasmă mare, deci se poate păstra mult timp în casă şi a stropi cînd simţiţi nevoia să faceţi asta sau aveţi probleme. În această zi toate apele sunt sfănţite şi se spune că cine se spală pe cap în această zi va avea un păr mai strălucitor şi noroc la a-şi găsi sortitul. De Bobotează se colindă, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în următorul an, se deschide cerul şi vorbesc animalele. În ajunul Bobotezii, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în dimineaţa aceea, după liturghie. În ziua de Bobotează, după liturghie, preotul şi enoriaşii fac o procesiune pe un lac, râu sau izvor pentru slujba Sfinţirii Apelor, iar când începe slujba, vânătorii şi pădurarii împuşcă peste ape ca să alunge duhurile necurate. Dacă este destul de frig, se pregăteşte o cruce de gheaţă pentru a marca locul slujbei iar la sfârşit preotul aruncă în apă o cruce de lemn pe care feciorii satului se reped să o scoată, chiar dacă este ger de crapă pietrele. Se spune că în ziua aceasta, toate apele pământului sunt sfinţite, motiv pentru care femeile nu spală rufe timp de opt zile, până la sfârşitul praznicului. De Bobotează, preoţii botează nu numai apele, ci şi oamenii, locuinţele şi întreaga natură. Această sărbătoare este asociată din vechime cu gerul, însă datina străveche nu ţine cont de numărul gradelor. Şi dacă puţini mai respectă această datină, ea nu a fost cu totul uitată. În unele sate, oamenii pregătesc sărbătoarea de Bobotează prin manifestări specifice, izvorâte din tradiţiile populare: se colindă, se fac şi se prind farmece şi descântece, se află ursitul, se fac proorociri ale timpului şi belşugului în noul an. Se spune că apa sfinţită din ziua de Bobotează are puteri miraculoase, astfel că nu se strică niciodată şi că apele rămân sfinţite timp de două până la şase săptămâni, timp în care gospodinele nu spală rufe în apă curgătoare. Cu apa sfinţită se stropesc vitele şi nutreţul lor, apoi fiecare gospodar bea câte puţin pe nemâncate pentru a-şi curăţa şi sfinţi sufletul. Ca alimente rituale, de Bobotează sunt specifice piftia şi grâul fiert. Tot în această zi preotul aruncă crucea în apele mării, iar cine o recuperează va fi ferit de rele tot anul.