Tradiții și obiceiuri de Florii. La ce se folosesc ramurile de salcie

Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de Săptămâna Mare. Sărbătoarea Floriilor amintește de călătoria Lui Iisus Hristos, însoțit de discipolii Săi, pe drumul dintre Betania și Ierusalim. Această călătorie culminează odată cu sosirea Sa în Ierusalim, unde mulțimea îl primește cu flori și urale.”

Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o. Pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi numeroase obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.

Tradiții și obiceiuri de Florii

De Florii, se obişnuieşte să se facă „de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an.

Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.

La miezul nopţii, se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.

În popor se mai spune că cine se spală pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.

În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele.

Crenguțele de sălcie așezate la icoane după Florii se aruncau vară pe foc atunci când începea o furtună pentru a se împrăștia norii, ori se așterneau în ograda pentru a alungă grindină. Ramurile de la icoană se așezau de către gospodar în mijlocul casei, când era vremea rea, pentru a o apăra de trăsnete.